Labirint
Obsesia drumului lung, unduit, spre o destinatie importanta.
Osesia capcanei, menita sa tina prizoniera un spirit malefic sau o creatura infioratoare.
Obsesia drumului ramificat, cu variante care se inchid, menit sa te ameteasca, sa te confuzioneze.
De-a lungul istoriei omenirii, in civilizatii separate de spatiu si timp , labirintul reprezinta acelasi lucru si de fiecare data altul. Il intalnim pe tot cuprinsul Europei, de la preistorie la Grecia antica, Egiptul faraonic si Roma imperiala, dar si in India (cu 2500 de ani inainte de Cristos) sau in cultura amerindiana (din Desertul Sonoran, in sud-vestul Statelor Unite).
Cei mai multi dintre noi avem o imagine confuza despre labirint. In primul rand cunoastem legenda din Grecia Clasica, a labirintului regelui Minos, construit de Dedal pentru a inchide Minotaurul, o bestie feroce, jumatate om jumatate taur. Minotaurul este in final rapus de Tezeu, care primeste ajutorul nepretuit al Ariadnei (fiica lui Minos). Aceasta imagine se intretaie cu tiparul labirintului modern, cel mai adesea prezent in gradinile englezesti, constituit dintr-o schema complicata de drumuri intortocheate, care se bifurca in poteci ducand spre nicaieri.
Putini stiu ca e vorba de doua labirinturi diferite, doua variante pentru care engleza a avut grija sa aloce cuvinte aparte: labyrinth si maze . Fiecare inseamna altceva si are functii care nu se aseamana. Voi folosi in continuare acesti termeni, pentru ca in limba romana nu avem o asemenea distinctie.
Labyrinth
Desi apare in majoritatea reprezentarilor grafice din antichitate, legate de legenda Minotaurului, el prezinta caracteristici ciudate:
- are o singura intrare
- drumul e intortocheat dar este unul singur, fara bifurcatii
- drumul duce spre zona centrala
- drumul nu este facut sa te induca in eroare, pentru ca nu are variante, nu poti alege…
- functia lui este una initiatica, reprezentand pelerinajul de la intrare (nastere) catre destinatia centrala (divinitatea)
Maze
- de obicei are o singura intrare
- este constituit dintr-o retea de drumuri, care se ramifica in mod repetat
- unele variante, dupa un parcurs sinuos, pot duce la o fundatura
- functia lui este de a fi capcana pentru spiritele malefice (simbolic) sau pentru creaturi legendare
Fara indoiala, daca e sa privesti viata ca un labirint, trebuie sa recunosti ca fiecare dintre noi ne gasim intr-un maze mai degraba decat in varianta sa “prietenoasa”, labyrinth. Esti pus zilnic sa alegi intre dreapta si stanga, intre inainte si inapoi, fara sa poti vedea cu adevarat in ce directie te duc deciziile luate. Viata iti ofera suprize dupa fiecare coltisor. Orice cotitura se poate continua intr-o directie, dar o face pana la urmatoarea intoarcere, spre alta destinatie la fel de obscura.
……..
Pentru a continua citirea acestui capitol, impreuna cu primele 70 de pagini oferite GRATUIT din carte, click aici.
F frumos si cred ca universul mi-a trimis acest capitol prin legea atractiei,deoarece eu am pornit pe acest drum de cca un an .Aveti talent cu carul si de-abia astept urm capitole.Sanatate!
multumesc
Un capitol interesant. Pe langa partea motivationala, care razbate de la inceput la sfarsit, este interesanta filozofia. Este un text destul de “dens” care reuseste sa te puna pe ganduri.
Fraza “Pentru o minoritate care percep esenta conceptului de maze, acesti pereti au nume distincte, care sunt scrise cu litere clare pentru cei care pot sa le citeasca…” s-ar putea interpreta ca fiind prea exclusivista si sa genereze discutii neprincipiale.
Insa in definitiv, e voia autorului…
Succes Luca !
multumesc de feedback.
chiar sunt curios daca aceasta fraza o sa suscite reactii!
Multumim pentru articol Luca ! , sunt putine persoane care ne ajuta cu adevarat sa vedem dincolo de nevoile noastre primare , cu totii stim ca tot ce ne inconjoara in aceste vremuri , tot ce a fost creat de acest Sistem are ca scop mentinerea noastra la nivelul de nevoi primare si grija supravietuirii de pe o zi pe alta. Tu esti unul dintre cei care ne ajuta sa deschidem ochii , sa ne intrebam sa vedem si sa gasim o solutie pentru a ne elibera de acest sistem nociv , pentru a ne realiza visul nostru ca fiinte dar si cel ca popor .
Mai cred ca noi “minoritatea care percepe esenta conceptului de maze” suntem noi toti care iti citim articolele tale dar si multe alte materiale , toti cei care dorim sa ne schimbam, toti care dorim sa schimbam lumea si in special tara noastra , nu suntem o minoritate exclusivista . Keep up the good work!
Minunat!
Asa cum stim toti, “speranta moare ultima” si singura cale este eliminarea conditionarii impuse de altii, chiar din fasha, apoi chiar de noi. De ce? Tu ai explicat dureros, dar asta-i calea.
Dupa ce pierdem tot, reinvie speranta daca exista visul.
Multumesc!
Ne-ai fixat cadrul, ne-ai trezit interesul, acum spune-ne ce-i de facut!!!
Foarte bine structurata lucrarea. Si consistenta! Felicitari!
Adolf
Interesant! Acest capitol imi aminteste de Cine mi-a luat cascavalul? nu mai stiu autorul. Daca ne oprim in “labirint ” si ne lamentam nu rezolvam nimic. Trebuie sa cautam alt “cascaval”, sa ne depasim pozitia de “incompetent”, sa capatam noi abilitati pentru a ajunge din nou in postura de incompetent si a relua ciclul.
Succes!
este Spencer Johnson si port mereu in masina audiobook-ul
L-am citit de 2 ori si probabil de cate ori voi simti nevoia . Capitolul e plin de substanta iar textul cursiv. Sper ca mesajul lui sa ajunga la cat mai multi oameni pentru ca eu cred ca este nevoie de astfel de mesaje. Fac parte din traseul prin labirint
.
Mi-a placut foarte mult ideea ca pentru cei care vor dori evadarea si vor lupta pt. ea, vor transforma labirintul-maze in labyrinth apoi ajung la eliberare si inceputul noului drum.
Cred ca intr-adevar cei care inteleg conceptul de maze in viata lor sunt o minoritate. Cu siguranta majoritatea il simt prezent, dar nu-l descopera.
As vrea doar sa adaug ca cei care nu vad labirintul, participa intens la constructia si dezvoltarea opacitatii lui.
Nu stiu daca aici e loc de polemica sau mai mult de reflexie.
Oricum eu iti multumesc pentru acest capitol.
Succes in continuare!
dpdv tehnic, textul necesita o corectura atenta, s-au strecurat multe greseli de dactilografiere
introducerea in capitol mi se pare un pic prea lunga si parca scade din magnetismul textului
in rest, felicitari si nu pot decat sa recomand tuturor sa citeasca cu atentie si sa invete, este un text care merita citit si pe care sunt mandru sa il recomand oricui
succes
Stefan,
multumesc pentru observatii. o sa reiau textul pentru greseli, este varianta de lucru care merge la editor (am luat-o cu copy/paste), el se ocupa de aspectele “de bucatarie”
In timp ce citeam textul am fost insotita de expresia uimita a unei eleve din clasa a III/a, atunci cand am predat inmultirea intr/un mod diferit de tot ceea ce facusem pana atunci (in 20 de ani de cariera) …si de exclamarea ei…woow!
De doi ani strabat ceea ce se cheama…maze…intr/un mod constient si de nenumarate ori m/am intrebat …Ce nu e in regula cu mine?. Chiar azi am pus aceasta intrebare unei cunostinte…si mi/a spus ca sunt defecta. Ok, am spus. Dar unde sunt defecta? am intrebat.
Sunt fericita ca am citit acest text. Pentru mine a insemnat consemnare explicatiilor a tot ceea ce am trait de 2 ani (din momentul cand am divortat).
Nu pot spune mai mult pentru ca ar fi vorbe goale. Doar fericita . Cine vrea sa afle de ce sunt ,,defecta,,…o sa ii dau adresa aceasta. Simteam ce se intampla cu mine si ca sunt pe un drum bun, dar nu puteam exprima clar in cuvinte. Acum pot…nu trebuie decat sa recitesc ceea ce e scris mai sus.
Multumesc
Florentina,
te inteleg foarte bine pentru ca si eu am trecut, la un moment dat, prin confuzia prin care treci tu acum.
ma bucur ca te-am putut ajuta…
MULTUMESC
cu placere
Foarte captivant, foarte motivant, insa dincolo de toate este o lectie foarte importanta pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o stie. Mie unul mi-a clarificat foarte multe lucruri. Abia astept sa citesc mai departe si bineinteles sa cumpar cartea cand va fi gata. Merita!
Luca, faci o treaba extraordinara! Felicitari!!!
multumesc SHriscu
Mi-a placut mult acest capitol, este o comparaţie foarte bună cu realitatea în care sunt şi în care sunt mulţi alţii. De atâţia ani sunt într-un “maze”. Am încercat diverse oportunităţi care m-au propulsat departe, tot timpul aveam senzaţia că deja am intrat într-o nouă etapă, sunt într-un “labyrinth” cu nişte căi tot mai netede, când deodată pooc! … această cale s-a terminat cu un zid, nu a dus nicăieri. Şi o iau de fiecare dată de la început în acest “maze”.
E super tare ideea cu labirintul…..dar vezi tu…sunt foarte putini care o inteleg. Le desenezi, le arati, le sugerezi si tot degeaba.La un moment dat poate iti dau dreptate dar se intorc la vechile lor indatoriri si continua sa traiasca in ignorata. Mie mi se pare foarte ciudat.Eu unul am fost de mic copil un razvratit unul care nu a vrut sa accepte regulile, nu am avut ochi sa vad labirintul si mi-am urmat calea am facut tot ce am vrut eu .Am trait viata asa cum am vrut eu si nu imi pare rau de nimic. Problema e cu cei care ne inconjoara. Stii ce zic de mine????nu cred ca vrei sa aflii.
Brusc am devenit constienta de paternul meu mental in ceea ce priveste banul. In familie, am vazut clar obiceiul de a cheltui mai putin decat castigi si beneficiile acestui gest. Totusi, eu nu sunt capabila sa-l aplic. De ce?
La 5 ani ma trimiteau la piata sa cumpar paine. Intotdeauna imi dadeau banii ficsi. Deci, in mintea mea de 5 ani ce-am experimentat? Ca ma duceam la piata cu banu’ si ma intorceam de la piata cu produsu’, fara nici macar o mica moneda in fundul buzunarului. Azi, fac la fel. Nu conteaza ca am nevoie de toate produsele pe care le cumpar, conteaza ca paternul meu mental inconstient sa faca ce a facut el de prima data, sa cheltuiasca tot pentru ca la intoarcere buzunarul sa fie complet gol.
Hmmm……
Azaza,
tu esti in situatia legii lui Parkinson generalizate (aici in wikipedia)
Citeam pe undeva ca mentalitatea gen: cum sa fac bani? cum sa ma intretin mai bine? cum sa fac sa traiesc mai bine? etc, nu mai functioneaza. Mentalitatea sanatoasa ar fi: cum sa dau putere oamenilor din jurul meu? Conceptia asta pare sa fie confirmata de fenomenul “dezvoltarii personale”, cred…
Parkinson generalizat zici… merg sa vad…
Legea lui Parkinson generalizata spune (citez din memorie):”Resursele disponbile unei organizatii sau unei persoane sau in cadrul unui proiect, vor fi consumate pana la disparitia lor”.
daca pui in loc de “resurse”, cuvantul “bani”, vei vedea ca lumea are tendinta sa cheltuiasca tot de castiga
Am citit, merci, grâce à toi acum sunt mai desteapta decat ieri… Dar nu stiu de ce asta m-a dus cu gandul la unul din dulapurile din casa… Acum 3 ani aveam in el trei haine atarnate si trei perechi de pantofi. Acum mai am loc disponibil pentru cel mult trei haine atarnate si poate doua perechi de pantofi, daca le inghesuiesc bine… Trebuie ca e o lege care zice ca daca ai un spatiu gol, trebuie umplut, musai!…
e acelasi Parkinson
sa-ti dau inca un exemplu: indiferent cat de mare a hard disk-ul de la computer, pana la urma il umpli tu cu ceva