Comments on: Labirint

By: Luca

Luca — Sun, 09 May 2010 22:04:34 +0000

e acelasi Parkinson
sa-ti dau inca un exemplu: indiferent cat de mare a hard disk-ul de la computer, pana la urma il umpli tu cu ceva

By: Azaza

Azaza — Sun, 09 May 2010 21:21:48 +0000

Am citit, merci, grâce à toi acum sunt mai desteapta decat ieri… Dar nu stiu de ce asta m-a dus cu gandul la unul din dulapurile din casa… Acum 3 ani aveam in el trei haine atarnate si trei perechi de pantofi. Acum mai am loc disponibil pentru cel mult trei haine atarnate si poate doua perechi de pantofi, daca le inghesuiesc bine… Trebuie ca e o lege care zice ca daca ai un spatiu gol, trebuie umplut, musai!…

By: Luca

Luca — Thu, 06 May 2010 06:24:03 +0000

Legea lui Parkinson generalizata spune (citez din memorie):”Resursele disponbile unei organizatii sau unei persoane sau in cadrul unui proiect, vor fi consumate pana la disparitia lor”.

daca pui in loc de “resurse”, cuvantul “bani”, vei vedea ca lumea are tendinta sa cheltuiasca tot de castiga

By: Azaza

Azaza — Wed, 05 May 2010 21:39:10 +0000

Citeam pe undeva ca mentalitatea gen: cum sa fac bani? cum sa ma intretin mai bine? cum sa fac sa traiesc mai bine? etc, nu mai functioneaza. Mentalitatea sanatoasa ar fi: cum sa dau putere oamenilor din jurul meu? Conceptia asta pare sa fie confirmata de fenomenul “dezvoltarii personale”, cred…

Parkinson generalizat zici… merg sa vad…

By: Luca

Luca — Tue, 04 May 2010 19:06:00 +0000

Azaza, tu esti in situatia legii lui Parkinson generalizate (aici in wikipedia)

By: Azaza

Azaza — Tue, 04 May 2010 14:00:44 +0000

Brusc am devenit constienta de paternul meu mental in ceea ce priveste banul. In familie, am vazut clar obiceiul de a cheltui mai putin decat castigi si beneficiile acestui gest. Totusi, eu nu sunt capabila sa-l aplic. De ce?

La 5 ani ma trimiteau la piata sa cumpar paine. Intotdeauna imi dadeau banii ficsi. Deci, in mintea mea de 5 ani ce-am experimentat? Ca ma duceam la piata cu banu’ si ma intorceam de la piata cu produsu’, fara nici macar o mica moneda in fundul buzunarului. Azi, fac la fel. Nu conteaza ca am nevoie de toate produsele pe care le cumpar, conteaza ca paternul meu mental inconstient sa faca ce a facut el de prima data, sa cheltuiasca tot pentru ca la intoarcere buzunarul sa fie complet gol.

Hmmm……

By: voiculet george

voiculet george — Fri, 19 Mar 2010 12:20:57 +0000

E super tare ideea cu labirintul…..dar vezi tu…sunt foarte putini care o inteleg. Le desenezi, le arati, le sugerezi si tot degeaba.La un moment dat poate iti dau dreptate dar se intorc la vechile lor indatoriri si continua sa traiasca in ignorata. Mie mi se pare foarte ciudat.Eu unul am fost de mic copil un razvratit unul care nu a vrut sa accepte regulile, nu am avut ochi sa vad labirintul si mi-am urmat calea am facut tot ce am vrut eu .Am trait viata asa cum am vrut eu si nu imi pare rau de nimic. Problema e cu cei care ne inconjoara. Stii ce zic de mine????nu cred ca vrei sa aflii.

By: explorator21

explorator21 — Thu, 07 Jan 2010 13:39:16 +0000

Mi-a placut mult acest capitol, este o comparaţie foarte bună cu realitatea în care sunt şi în care sunt mulţi alţii. De atâţia ani sunt într-un “maze”. Am încercat diverse oportunităţi care m-au propulsat departe, tot timpul aveam senzaţia că deja am intrat într-o nouă etapă, sunt într-un “labyrinth” cu nişte căi tot mai netede, când deodată pooc! … această cale s-a terminat cu un zid, nu a dus nicăieri. Şi o iau de fiecare dată de la început în acest “maze”.

By: Luca

Luca — Mon, 28 Dec 2009 17:33:17 +0000

multumesc SHriscu

By: SHriscu

SHriscu — Mon, 28 Dec 2009 14:54:03 +0000

Foarte captivant, foarte motivant, insa dincolo de toate este o lectie foarte importanta pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o stie. Mie unul mi-a clarificat foarte multe lucruri. Abia astept sa citesc mai departe si bineinteles sa cumpar cartea cand va fi gata. Merita!

Luca, faci o treaba extraordinara! Felicitari!!!